Măsura 13 – Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice 

Submăsură: 13.1 – Plăți compensatorii în zona montană

1. Descrierea acțiunii

Această submăsura este un instrument prin care se sprijină financiar utilizarea terenurilor agricole situate în zone unde producția agricolă este afectată de condițiile climatice și de relief din cauza caracteristicilor de altitudine și pantă din zonele montane, fiind constituită din suma suprafețelor unităților administrativ-teritoriale (LAU 2) desemnate conform criteriilor de mai jos:

– unitățile administrativ-teritoriale situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 m, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare și Control);

– unitățile administrativ-teritoriale situate la altitudini medii între 400-600 m și care au o pantă medie egală sau mai mare de 15%, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice.

2.Tipul sprijinului

Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri este de tip compensatoriu. Prima compensatorie este plătită anual, ca sumă fixă, acordată pe unitatea de suprafaţă (hectar) şi reprezintă o compensaţie pentru pierderile de venit şi costurile suplimentare suportate de fermierii.

3. Beneficiarii acestei submăsuri sunt: – fermierii activi.

4. Cheltuieli eligibile

Vor fi reprezentate de primele compensatorii acordate beneficiarilor, care vor acoperi pierderile de venit sau costurile suplimentare pe care fermierii le suportă, datorită constrângerilor naturale care se manifestă în zonele în care aceştia își desfășoară activitatea.

5. Condiții de eligibilitate

-beneficiarul sprijinului trebuie să se încadreze în categoria fermier activi

-beneficiarul este utilizatorul unei suprafeţe agricole localizate pe teritoriul României, identificabilă în Sistemul Integrat de Administrare şi Control (IACS), încadrată în zona eligibilă pentru Zona Montană delimitată conform prevederilor art. 32 (2) din

Regulamentul (UE) 1305/2013;

-suprafaţă minimă a fermei este de 1 ha, iar parcelele eligibile au dimensiunea minimă de 0,3 ha (în cazurile prevăzute de condiţiile specifice schemei unice de plată pe suprafaţă, în cazul anumitor tipuri de culturi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha);

-beneficiarul se angajează, pe baze anuale, să își continue activitatea agricolă pe terenurile agricole situate în zonele afectate de constrângeri naturale

6. Nu sunt eligibile pentru obținerea sprijinului:

-suprafeţele agricole situate în zone eligibile, dar pentru care practicarea activităţii agricole nu este influenţată de manifestarea constrângerilor naturale în urma investiţiilor (sere, solarii, terenuri irigate, terenuri drenate) sau prin metode de producţie sau sisteme agricole care compensează manifestarea constrângerilor naturale (terenuri agricole utilizate ca vii sau ca livezi intensive).

-parcelele agricole situate în zone eligibile, cu excepţia pajiştilor permanente, care au o suprafaţă mai mare de 50 ha, considerându-se că datorită mărimii acestora, prin activitatea agricolă sau prin productivitatea normală a terenurilor sunt compensate pierderile de venit sau costurile suplimentare induse de manifestarea constrângerilor naturale.

7. Sume și rate de sprijin aplicabile

– Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri are o intensitate de 100%.

– În scopul evitării supracompensării, valoarea sprijinului reprezintă 80% din pierderile de venituri şi costurile suplimentare cuantificate prin aplicarea metodologiei de calcul. Pentru zona montană nivelul plăţii compensatorii este de 86 euro/ha/an (80% din pierderea de venituri şi costurile suplimentare evaluate la 108 euro/ha/an).

– În cazul fermelor cu suprafeţe agricole mai mari de 50 ha, valoarea plăţii scade pentru acele suprafeţe agricole care depăşesc această valoare.